Din punct de vedere psihologic există trei teorii principale cu privire la sexualitate: teoria psihanalitică, teoria cognitivă şi teoriile învăţării.
Teoria psihanalitică (Sigmund Freud) are ca şi concept central libidoul. După Freud stadiile maturizării sexuale sunt :
– stadiul oral, între naştere şi 6 luni, în care libidoul este concentrat în jurul cavităţii bucale, prin supt copilul obţine plăcerea, astfel gura este o zonă erogenă;
– stadiu anal, între 1 ½ ani şi 3ani de viaţă, în care libidoul este organizat în jurul zonei anale. Prin defecare copilul obţine plăcerea erogenă. În acestă perioadă de dezvoltare se formează tendinţele sado-masochiste, precum şi tendinţele active şi pasive;
– stadiul falic, între 3 şi 5 ani, în care libidoul se concentrează în zona genitală şi copilul începe explorarea zonei genitale;
– stadiul de latenţă, de la 5 la 12 ani, în care se manifestă complexele Oedip şi Electra;
– stadiul genital, de la 12 la 20 de ani, când se definitivează organizarea funcţiilor sexuale.
Freud descrie două principii care guvernează psihicul uman:
– principiul plăcerii, adică căutarea de a reduce şi evacua anumite tensiuni psihice, căutarea plăcerii descărcării pulsionale asociate compulsiei la repetiţie a unor experienţe;
– principiul realităţii, care ia în considerare limitele, interdicţiile, temporizările pulsionale să nu aibă un aspect distructiv pentru subiect.
La apariţia tulburărilor din sfera sexualităţii ar contribui, pe de o parte, tulburările din stadiile maturizării sexuale, precum şi conflictele dintre id superego, mai ales în cazul unui superego prea primitiv sau restrictiv.
Teoria cognitivă asupra sexualităţii se concentrează pe modalităţile de gândire care influenţează comportamentul sexual şi emoţiile implicate în sexualitate .Modul în care persoana îşi formează concepţia despre propria sexualitate şi despre sexualitatea altor persoane influenţează felul în care persoana îşi exprimă sexualitatea.
Teoria învăţării susţine că oamenii învaţă să îşi manifeste instinctul sexual şi astfel comportamentele sexuale sunt la rândul lor învăţate. Prin condiţionarea clasică sunt explicate unele parafilii prin asocierea trăirii într-un anumit loc. Condiţionarea operantă care se realizează prin întărirea pozitivă (recompense) şi negativă (pedepse) explică felul în care comportamntele sexuale se modelează funcţie de modul în care au fost întărite. Învăţarea socială (Bandura) înseamnă învăţarea prin imitaţie şi prin identificarea cu altă persoană.
Pe de altă parte, din perspectiva sociologică, societatea stimulează sau inhibă anumite manifestări sexuale.
Comments are closed