Un soricel mic si nu foarte experimentat in ale vietii, sigur pe el si destul de indraznet, a cazut intr-un borcan cu smantana. Cu greu reusea sa se ridice la suprafata pentru cate o gura de aer. Cadea de fiecare data inapoi, spre fundul borcanului. L-a si atins de cateva ori.
Soricelul a fost cuprins de o senzatie cumplita de panica, vecina cu disperarea. La un moment dat nu a mai avut nici macar lumina. Se intunecase. Disperarea bietului soricel era totala: avea de ales- se ineca in smantana sau dadea din labute toata noaptea, sperand ca dimineata sa il salveze cineva. A ales a doua varianta.
Dimineata, obosit, epuizat si ravasit de chinul prin care trecuse toata noaptea, soricelul abia daca mai dadea dintr-o labuta. Trezit la realitate, s-a intrebat insa de ce nu se scufunda. Uluit, a constatat ca statea pe ceva tare. Smantana se transformase in unt, dupa ce, o noapte intreaga o batuse cu labutele.
Comments are closed