Factorii psihosociali, incluzând izolarea socială, simptomele depresive şi furia au fost asociate cu riscul crescut de mortalitatea după infarctul miocardic. Este încă neclar mecanismul exactprin care factorii psihosociali îşi exercită influenţa.
Veriabilitatea scăzută a frecvenţei cardiace este asociată cu creşterea mortalităţii cardiace, iar factorii psihosociali sunt la rândul lor asociaţi cu această variabilitate. Felul de a fi, locuitul singur, suportul social scăzut, simptomele depresive, şi nediscutarea furiei se asociază statistic semnificativ cu scăderea variabilităţii frecvenţei cardiace (Horsten şi colab. 1999).
Mortalitatea cardiacă se asociază cu suportul de evaluare, sentimentul de a aparţine şi suportul tangibil. Suportul de evaluare se referă la ajutorul acordat persoanei pentru a se orienta în viaţă, pentru a se orienta în viaţă, pentru a percepe şi estima adecvat factorii de stres şi pentru a găsi modalităţi de adaptare. Sentimentul de a aparţine descrie nevoia umană de bază referitor la a aparţine unor grupuri de oameni şi pentru a împărtăşi interese şi valori cu alţii. Suportul tangibil evaluează disponibilitatea ajutorului concret şi practic. Persoanele cu suport social scăzut la serviciu au în general o frecvenţă cardiacă crescută constant, ceea ce se asociază cu o scădere a variabilităţii frecvenţei cardiace.
Femeile care locuiesc singure, au o reţea redusă de suport social şi care nu îşi ventilează furia discutând cu alţii au o variabilitate mai mică a frecvenţei cardiace comparativ cu femeile care au o gospodărie mare, beneficiază de o reţea solidă de suport social şi îşi pot discuta sentimentele de furie.
Izolarea socială este de asemenea corelată cu mortalitatea de orice cauză, incidenţa bolii coconariene şi pronosticul după infarct miocardic. Furia reprimată se leagă de asemenea de mortalitatea de orice cauză, progresia aterosclerozei şi incidenţa bolii coconariene.
Comments are closed