Eneagrama

Eneagrama personalitatii, numita si simplu eneagrama, este un model al personalitatii umane, derivat din teoriile lui Oscar Ichazo si a lui Claudio Naranjo. Eneagrama descrie 9 tipuri de personalitati, reprezentate de punctele unei figuri geometrice numite eneagrama, despre care se crede ca arata conexiunile dintre aceste 9 tipuri de personalitati.

Eneagrama a fost mult promovata de mediul de afaceri si in contexte spirituale, prin intermediul a numeroase seminarii, conferinte, reviste si DVD-uri. In context de afaceri eneagrama este folosita mai ales pentru a evalua dinamica de la locurile de munca, iar in spiritualitate se foloseste pentru a obtine accesul la stari mai inalte de existenta. A fost de asemenea descrisa ca o cale de intelegere de sine si auto-dezvoltare. Pe de alta parte, eneagrama a fost mult criticata in mediul academic, fiind considerata pseudo-stiinta, validitatea si consistenta metodei nefiind demonstrata prin nici o metoda de evaluare stiintifica. Ca urmare, eneagrama este in general privita ca o teorie pseudostiintifica care nu poate fi testata si este vaga.

Cele 9 tipuri de personalitate conform eneagramei

Reformatorul. Perfecţionistul. Tipul principial, idealist.

Pentru tipul de personalitate numarul 1, problema care il indeparteaza de la sine este faptul ca isi reprima mania. Face acest lucru pentru ca trebuie sa fie perfect, iar un om manios nu ar fi perfect. Aceasta manie reprimata duce la multe resentimente si frustrari. Aceste frustrari sunt cele care nu dau voie unui perfectionist sa traiasca impacat cu sine insusi.

Sunt morali si constiinciosi, cu un deosebit simt pentru tot ceea ce este corect. Lupta pentru dreptate, dorindu-si intotdeauna sa faca lucrurile cat mai bine, dar fiindu-le intotdeauna teama sa nu greseasca. Bine organizati, ordonati, pretentiosi, incearca sa mentina standarde foarte inalte, dar din aceasta cauza pot ajunge sa fie prea critici si perfectionisti. Problemele lor de baza sunt reprimarea maniei si nerabdarea. La cel mai sanatos nivel, cei din tipul 1 ajung sa fie intelepti, realisti, cu discernamant, nobili, foarte morali.

Perfectionistul se deosebeste de celelalte persoane printr-un inalt grad de exigenta (morala, in special) si printr-o dorinta de perfectiune in tot ceea ce face. Este o persoana grijulie, ordonata, meticuloasa. Deseori, considera ca rezultatele nu sunt la inaltimea exigentelor lui si acest lucru il face sa se infurie pe ceilalti, ca si pe el insasi. Nu-si exprima insa aceasta manie, nu-si exprima nici celelalte sentimente decat rareori, deoarece crede ca asta i-ar determina pe ceilalti sa aiba pareri proaste despre el. Perfectionistul mai este caracterizat de teama de a nu face lucrurile bine si un mod de judecata dihotomic (este bine sau rau, alb sau negru).

Pentru ca in copilarie s-a identificat intr-un mod negativ cu o „imagine de autoritate ideala”, mica persoana de tipul perfectionistului acorda multa impo­tanta interdictiilor si simte foarte repede ca nu se potriveste cu modelele indicate de ceilalti, fapt care dezvolta in el o teama considerabila fata de manie (a sa si a celorlalti).

Atunci cand sunt dominante trasaturile sale poz­itive, perfectionistul este atent cu ceilalti, rabdator si isi exprima cu dezinvoltura si respect idealurile inalte.

Ce conteaza pentru perfectionist: sa fie apreciat pentru calitatea actelor sale – sa nu fie prins pe picior gresit – sa aiba dreptate.

Compulsiunea sa: sa evite mania.

Pentru el conteaza sa evite mania, sa aiba dreptate, sa fie apreciat pentru calitatea actiunilor sale.

– mesajele inconstiente din copilarie: „Nu e bine să greşeşti.”

– fricile de baza: că eşti rău, corupt sau dezechilibrat

–  dorintele de baza si dereglarile lor: Dorinţa de a fi integru (se deteriorează în perfecţionism critic)

Altruistul. Tipul grijuliu, care are grijă de ceilalţi.

Daca esti altruist, atunci marea ta problema consta in faptul ca refuzi sa accepti propria ta suferinta. Refuzi sau nu poti, e prea mult pentru tine, asa ca o negi si spui ca tu esti fericit si nu suferi – problema e ca ajungi sa crezi in mod fals aceasta. Orgoliul este eroarea de care trebuie sa te feresti, dar iti va fi greu pentru ca va trebui sa accepti ca ii ajuti pe altii din mandria de a avea un suflet nobil. E ceva de genul celui care se bate in piept spunand: “Eu sunt cel mai modest din lume!”

Tipul grijuliu, care are mereu grija de ceilalti. Persoanele care apartin tipului 2 sunt empatice, sincere si foarte afectuoase. Sunt prietenoase, generoase, gata sa se sacrifice pentru cei din jur, dar pot fi si sentimentale, lingusitoare, cautand sa faca pe placul celorlalti. Tind sa fie aproape de ceilalti, si fac deseori servicii numai pentru ca lumea sa aiba nevoie de ei. Problema lor este faptul ca nu au grija de ei si nu sunt constiente de propriile lor nevoi. La cel mai sanatos nivel, cei din tipul 2 sunt altruisti, lipsiti de egoism si au o dragoste neconditionata pentru ei si pentru cei din jur.

Altruistul este o persoana generoasa, foarte atenta cu ceilalti, ii place sa prevada si sa se ocupe de dorintele semenilor lui, fapt care il face sa fie foarte sociabil. Are o mare capacitate de a-i reconforta pe ceilalti. Foarte disponibil, este deosebit de mandru ca stie sa se ocupe atat de bine de ceilalti, considerand ca el insusi nu are prea multe nevoi, ii place sa primeasca recunostinta celor din jur, desi deseori pretinde ca nu a facut mare lucru. Uneori, da vina pe ceilalti, este geloas si posesiv si nu reuseste decat cu greu sa refuze pe cineva.

Pentru ca in copilarie – mica persoana – altruistul a reusit sa-si gaseasca un rost ocupandu-se de ceilalti, aceasta modalitate de a actiona s-a intiparit atat de puternic in el incat a sfarsit prin a-si uita propriile trebuinte.

Atunci cand sunt dominante trasaturile sale pozitive, altruistul este capabil de o umilinta si de un altruism cu adevarat sincere, raspandind in jurul lui o dragoste de inalta calitate.

Ce conteaza pentru altruist: sa fie apreciat pentru grija si devotamentul pe care il manifesta fala de ceilalti – sa fie iubit.

Compulsiunea sa: sa evite respingerea, sa evite sa-si recunoasca propriile nevoi.

Pentru el conteaza sa evite respingerea, sa evite recunoasterea propriilor nevoi, sa iubeasca, sa fie iubit, sa fie apreciat pentru grija sa fata de ceilalti.

– mesajele inconstiente din copilarie: „Nu e bine să ai nevoi proprii.”

– fricile de baza: că nu meriţi să fii iubit

–  dorintele de baza si dereglarile lor: Dorinţa de a fi iubit (se deteriorează în nevoia de a fi indispensabil)

Cel care reuşeşte. Tipul adaptabil, orientat spre obţinerea succesului.

Minciuna sau vanitatea – este incercarea competitivului de a se simti valoros atunci cand reuseste. El, de fapt, are tendinta sa se minta pe el prin faptul ca isi repeta in minte ca succesul e mai important decat orice – asta in timp ce, de fapt, el chiar stie ca nu este asa. Competitivul, prin aceasta, incearca sa se indrepte spre dezvoltarea egoului si uita de lucrurile care ii sunt importante in viata.

Tipul adaptabil, orientat spre obtinerea succesului. Cei din tipul 3 sunt persoane bine bazate, pline de incredere, atractive, fermecatoare. Sunt ambitiosi, competenti si energici si pot fi foarte constienti de pozitia lor sociala si foarte motivati pentru a se realiza. Sunt foarte preocupati de imaginea lor si de ceea ce gandeste lumea despre ei. Problema lor de baza este ca sunt foarte competitivi si ajung sa fie dependenti de munca lor. La cel mai inalt nivel, cei care apartin tipului 3 se accepta pe deplin, sunt autentici, devenind modele de urmat pentru cei din jur.

Competitivul este capabil sa actioneze cu eficienta. Pentru el, este foarte important sa reuseasca in ceea ce intreprinde (viata profesionala, familiala sau sociala). Inainte de orice, ii este teama de esec, totusi ii plac provocarile. Competitivul este deseori curajos, foarte energic, exigen­t cu el si cu ceilalti, isi permite adesea sa „joace” un rol ca sa-si atinga scopurile si considera ca are dreptul sa-i insele pe ceilalti. I se intampla chiar sa se insele singur, in viata, ii place sa progreseze, sa poata sa-i seduca pe ceilalti si notiunea de prestigiu sunt lucruri foarte importante pentru el.

Pentru ca in copilarie s-a identificat in mod pozitiv cu o autoritate pe care o admira, el incearca sa reproduca situatii prin care sa starneasca admiratia celorlalti.

Atunci cand sunt dominante trasaturile sale pozitive, competitivul devine autentic, in stare sa reuseasca, acceptandu-si foarte bine limitele.

Ce conteaza pentru competitiv: sa fie apreciat pentru ceea ce face, pentru reusitele sale – sa fie stimat.

Compulsiunea sa: sa evite esecul.

Pentru el conteaza sa evite esecul, sa reuseasca, sa fie apreciat pentru ceea ce face, sa fie stimat.

– mesajele inconstiente din copilarie: „Nu e bine să ai propriile sentimente şi propria identitate”.

– fricile de baza: că nu eşti valoros (a avea valoare personală)

–  dorintele de baza si dereglarile lor: Dorinţa de a fi apreciat (se deteriorează în goana după succes)

Individualistul. Romantic, introvertit.

Invidia este emotia riscanta pentru artist. Invidia se bazeaza pe sentimentul ca iti lipseste ceva important. Daca esti personalitate de tip artist, atunci ai senzatia poate subconstienta ca ceilalti au ceva care tie iti lipseste. Chiar si atunci cand esti foarte talentat, inca exista in tine aceasta tendinta de a crede ca ai nevoie de mai mult. Cu cat gandesti mai mult in acest fel, cu atat risti sa uiti care iti este drumul.

Romantic, introvertit. Cei din tipul 4 sunt constienti de sine, sensibili, rezervati si tacuti. Sunt individualisti, introvertiti, sinceri cu sentimentele lor. Pot fi schimbatori, timizi, prea centrati pe persoana lor. Sunt retinuti in relatiile cu ceilalti datorita faptului ca se simt vulnerabili si imperfecti, dar dispretuiesc si fug in acelasi timp de modul banal de viata al celorlalti. Au probleme datorita faptului ca sunt prea indulgenti cu ei si se autocompatimesc. La cel mai sanatos nivel, tipul 4 sunt persoane foarte inspirate si creative, in stare sa fie mereu altele si sa-si transforme propriile experiente de viata in elemente de evolutie.

Romanticul da dovada de sensibilitate si de originalitate, isi traieste emotiile cu intensitate. Se teme foarte mult sa nu fie criticat. Destul de des, este melancolic, solitar. Atunci se refugiaza in lumea lui imaginara, care este foarte bogata. Are oroare sa fie considerat conformist, banal. De asemenea, este o fiinta care ii invidiaza deseori pe ceilalti.

Pentru ca in copilarie romanticului o „rana” i-a lasat impresia ca nu este iubit, mica persoana s-a refugiat in lumea lui imaginara.

Atunci cand sunt dominante trasaturile sale pozitive, romanticul da dovada de creativitate si de un simt artistic foarte dezvoltat. Atunci, devine capabil sa transforme propriile experiente de viata in elemente de evolutie.

Ce conteaza pentru romantic: sa fie apreciat pentru ceea ce este – sa fie diferit.

Compulsiunea sa: sa evite banalitatea.

Pentru el conteaza sa evite banalitatea, sa fie aparte, sa fie apreciat pentru ceea ce este, pentru ca este diferit.

– mesajele inconstiente din copilarie: „Nu e bine să fii prea în formă sau prea fericit.”

– fricile de baza: că eşti fără identitate sau însemnătate personală

– dorintele de baza si dereglarile lor: Dorinţa de a fi noi înşine (se deteriorează în autoindulgenţă)

Cercetătorul. Tipul cerebral, intens.

Avaritia este pentru tipul cinci de personalitate senzatia ca nu are resursele sa reuseasca. Ii este teama sa nu cumva sa oboseasca si sa se consume pentru altii. Aceasta il face sa devina singuratic, sa se abtina de la contactele cu oamenii. In acest mod, isi pastreaza resursele numai pentru el.

Persoanele din tipul 5 sunt intelegatoare, curioase si agere. Sunt capabile sa se focalizeze si sa se concentreze foarte usor, sa dezvolte abilitati si idei complexe. Independente si inovatoare, sunt foarte preocupate de gandurile lor si de constructiile lor mentale. Se detaseaza usor. Au probleme cu singuratatea, excentricitatea si nihilismul. La cel mai sanatos nivel, sunt vizionari, fiind pionierii a ceea ce va urma, au idei inaintea timpului lor si sunt in stare sa impuna o viziune complet noua despre lume.

Observatorul este o persoana careia ii place sa asimileze multe cunostinte (in toate domeniile), in relatiile sale cu ceilalti, prefera logica in locul emotiei, pe care, de altfel, si-o exprima cu greutate, inainte de orice, se teme de intruziunea celuilalt in „sfera” sa personala. Nu ii plac prea mult intalnirile, mai ales sub forma de reuniuni (familiale sau profesionale) si simte in mod frecvent nevoia de a fi singur cu el insusi (si cartile lui). Deseori, este zgarcit cu ceea ce stie, ca si cu timpul lui, ii place mai mult sa observe ceea ce se intampla decat sa participe.

Mentalul lui este aproape intotdeauna activ, in copilarie, mica persoana de tipul observatorului a avut impresia ca nu este iubit atat cat merita. Acest lucru a facut sa-i evite pe ceilalti si sa se distinga prin acumularea de cunostinte.

Atunci cand sunt dominante trasaturile sale po­zitive, observatorul face dovada unui spirit generos, fiind capabil de dezinteres si de raporturi excelente in relatiile cu ceilalti.

Ce conteaza pentru observator: sa fie apreciat pentru ceea ce stie, pentru ceea ce cunoaste – sa fie util, sa fie „la curent”.

Compulsiunea sa: sa evite intruziunea si vidul interior.

Pentru el conteaza sa evite intruziunea si vidul interior, sa stie, sa fie util, sa fie “la curent”.

– mesajele inconstiente din copilarie: „Nu e bine să te simţi în largul tău în lume.”

– fricile de baza: că eşti nefolositor, incapabil sau incompetent

–  dorintele de baza si dereglarile lor: Dorinţa de a fi competent (se deteriorează în specializare inutilă)

Loialul. Tipul responsabil, orientat spre siguranţa personală.

Pentru tipul de personalitate al devotatului, emotia care il poate deturna de la calea fericirii sale este teama. De fapt, daca esti un devotat, atunci stii ca te simti mai mereu stresat si nu stii din ce cauza, ai senzatia ca se poate petrece orice si ca nu poti controla nimic. Esti mereu in garda si iti faci griji pentru posibilele pericole viitoare. Rezolvarea pentru aceasta problema a ta ar fi sa poti sa iti spui: “Am suficienta incredere in mine si suficienta putere si inteligenta ca atunci cand vor aparea probleme sa le rezolv” – in acest mod, ar trebui sa gandesti pentru a nu te lasa prada fricii in permanenta.

Persoana de incredere, orientata spre siguranta personala. Cei din acest tip sunt fiinte vrednice de incredere care muncesc din greu si sunt foarte responsabile. Pot fi si evazivi, batand tot timpul in retragere, puternic anxiosi, traind tot timpul in stres. Sunt deseori ironici si indecisi dar pot fi si rebeli, sfidatori, reactionand violent. Au probleme cu suspiciunea si neincrederea, pe care le manifesta fata de ceilalti, cat si fata de ei insisi. La cel mai inalt nivel de dezvoltare au deplina incredere in ei, sunt increzatori in ceilalti, curajosi, fiind un sprijin pentru cei slabi.

Devotatul este capabil de simpatie si mai ales, de legaturi puternice cu semenii sai (cei apropiati, familia, „cei din clanul lui”); el este deseori mai banuitor in privinta celorlalti. Poseda o mare capacitate intuitiva de care se foloseste mai ales ca sa aprecieze riscurile si caracterul periculos al celorlalti. Aceasta il face sa aiba adesea mult simt al umorului. Marea sa dificultate este lipsa de incredere in ceilalti si in viata. Fata de persoanele in care are incredere, el da dovada de o imensa loialitate. Devotatul apreciaza o autoritate puternica si loiala, careia i se supune de bunavoie, sau, daca aceasta il deceptioneaza, el poate sa i se impotriveasca in mod sistematic.

In copilarie, mica persoana de tipul devotatului a trait unele experiente care l-au facut sa nu mai aiba incredere in multe lucruri, dar mai ales in ceilalti oameni. A invatat sa se apere refugiindu-se in cinste, in situatii de stres, frica explica multe din atitudinile lui.

Atunci cand sunt dominante trasaturile sale pozitive, devotatul da dovada de curaj si loialitate. Este pozitiv, interesat de viata si atent cu ceilalti.

Ce conteaza pentru devotat: sa fie apreciat pentru cinstea sa – sa fie capabil sa supravietuiasca prin el insusi.

Compulsiunea sa: sa evite devierea, tradarea.

Pentru el conteaza sa evite devierea, tradarea, sa fie pregatit pentru orice eventualitate, capabil sa supravietuiasca prin el insusi, sa fi eapreciat pentru cinstea sa.

– mesajele inconstiente din copilarie: „Nu e bine să ai încredere în tine.”

– fricile de baza:   că nu vei avea susţinere sau ghidare

–  dorintele de baza si dereglarile lor: Dorinţa de a fi în siguranţă (se deteriorează într-un ataşament faţă de propriile convingeri)

Entuziastul. Generalistul. Tipul mereu ocupat, productiv.

Pentru tipul de personalitate al entuziastului, greseala capitala este lacomia. Daca esti tip entuziast, atunci sa stii ca lacomia ta se refera la dorinta de a iti umple viata cu noi experiente. Problema ta, cea pe care o resimti constant, este cea de gol interior, asa ca vrei sa simti adrenalina pentru a umple acel gol. Permanent esti in cautare de aventura si niciodata nu e suficient.

Tipul mereu ocupat, foarte productiv. Sunt inconstanti, multilaterali, optimisti si spontani. Jucausi, spirituali, practici, pot fi si indisciplinati, imprastiati. Cauta in permanenta experiente noi si excitante, dar devin zapaciti si epuizati datorita acestei alergaturi nesfarsite. Au probleme cu impulsivitatea si superficialitatea. La cel mai sanatos nivel, tipul 7 isi canalizeaza talentele spre teluri valoroase, devenind fericiti, impliniti, si plini de recunostinta.

Epicurianul este persoana care se caracterizeaza printr-o arie larga a intereselor sale, incearca sa evite suferinta si izolarea. El poate sa faca simultan mai multe lucruri, uneori cu o anumita lacomie, fara sa termine neaparat ceea ce a inceput. Aceasta il face sa para superficial in ochii celorlalti, dar lui ii apreciaza pofta de viata si veselia, ii place sa se ocupe de lucrurile care il intereseaza si atunci depune mult efort. In fata adversitatii, reactia sa este de a cauta adancindu-se in ganduri si activitati pla­cute. Accepta foarte greu caracterul de rutina al unui lucru, grabindu-se in acest caz sa incerce sa-l diversifice.

In copilarie, mica persoana de tipul epicurian s-a simtit privat de mama sa, sau de imaginea de autoritate si afectiune, ceea ce l-a facut sa-­si dea silinta sa nu se mai gaseasca intr-o astfel de situatie de frustrare.

Atunci cand sunt dominante, trasaturile sale pozitive, epicurialnul este capabila sa-si exprime bucuria si optimismul fata de viata si fata de ceilalti oameni. El da dovada de o mare capacitate de integrare a experientelor sale de viata si de compasiune fata de ceilalti.

Ce conteaza pentru epicurian: sa fie apre­ciat pentru bucuria sa de a trai – sa nu ii lipseasca stimulentele.

Compulsiunea sa: sa evite suferinta si izolarea.

Pentru el conteaza sa: evite suferinta si izolarea, sa aiba posibilitatea de a alege, sa fie apreciat pentru bucuria sa de a trai.

– mesajele inconstiente din copilarie: „Nu e bine să te bazezi pe cineva.”

– fricile de baza:  că vei suferi lipsuri sau durere

–  dorintele de baza si dereglarile lor: Dorinţa de a fi fericit (se deteriorează într-o tendinţă continuă de evadare)

Cel căruia îi plac provocările. Tipul puternic, dominator.

Conducatorul este supus erorilor si devierilor de pe cale, prin amplificarea dorintelor. Nu e vorba decat de dorinta de a te afirma, de a avea control si de a te autodepasi. Problema este ca tu consumi foarte multa energie in acest sens si, la un moment dat, rezervorul se goleste si cedezi. Nu mai forta atat de mult, relaxeaza-te macar uneori.

Cel caruia ii plac provocarile. Puternic, dominator. Cei care apartin tipului 8 sunt fiinte pozitive, puternice, au incredere deplina in ele. Protectoare, ingenioase, hotarate, pot fi si foarte mandri si dominatori. Ei simt ca trebuie sa controleze totul, devenind agresivi si incercand sa intimideze. Au probleme cu apropierea reala de ceilalti. La cel mai inalt nivel, sunt foarte stapani pe sine si isi folosesc puterea sa imbunatateasca vietile celorlalti. Sunt marinimosi, curajosi, putand sa devina mari personalitati istorice.

Conducatorul este harnic si vioi. El corespunde adesea acelui gen de oameni pe care lumea ii numeste „sefi innascuti”. Pentru ca vrea sa controleze tot ce se intampla in jurul lui, el isi impune propriul punct de vedere, il minimal­izeaza pe cel al celorlalti, combatandu-i deseori. Acest mod de a actiona il face de multe ori sa con­sidere „viata drept o vesnica lupta” cu el insusi (el isi controleaza emotiile) si cu ceilalti. Actioneaza adesea in genul „totul sau nimic”. Este deseori exce­siv, entuziast si energic.

In copilarie, mica persoana de tipul – conducator a intrat in competitie si a stiut sa-si impuna rapid punctul de vedere in fata autoritatii parintesti.

Atunci cand sunt dominante, trasaturile sale pozitive, conducatorul este capabil de curaj si putere. Poate deveni capabil de indul­genta si de intelegere.

Ce conteaza pentru tipul conducator: sa fie recunoscut ca un om puternic – sa-si poata afirma autoritatea.

Compulsiunea sa: sa evite slabiciunea.

Pentru el conteaza sa evite slabiciunea, sa fie puternic, sa-si afirme autoritatea.

– mesajele inconstiente din copilarie: „Nu e bine să fii vulnerabil sau să ai încredere în cineva.”

– fricile de baza:  că vei fi rănit sau controlat de alţii

–  dorintele de baza si dereglarile lor: Dorinţa de a se proteja (se deteriorează în luptă continuă)

Pacifistul. Tipul calm, fără griji, mulţumit de sine.

Lenea este greseala capitala a celor de tip mediator. Lenea nu inseamna lipsa de activitate. Din contra, mediatorii par ca sunt activi. Problema este cea de implicare in viata. Un mediator va evita sa “dea totul” pentru a se implica in viata cu intreaga sa energie. Se pastreaza oarecum la marginea vietii si o traieste ca spectator.

Tipul calm, fara griji, multumit de sine. Sunt fiinte primitoare, stabile, de incredere. Sunt buni la suflet, calmi, ii sprijina pe cei din jur, dar sunt mult prea dispusi sa faca pe placul celorlalti numai ca sa evite scandalul. Ei doresc ca viata lor sa se desfasoare fara conflicte si tind sa se complaca in orice situatie si sa minimalizeze orice tulburare care apare. Au probleme datorita faptului ca sunt pasivi si incapatanati. La nivelul de dezvoltare cel mai inalt, devin neinfricati, in stare sa cuprinda totul, sa impace oamenii si sa vindece conflictele dintre ei.

Mediatorul vrea ca in jurul sau sa domneasca o intelegere perfecta. Aceasta il face capabil sa-i asculte cu atentie pe ceilalti, sa suporte uneori prea multe lucruri, sa minimalizeze ade­varatele probleme, iar toate aceste lucruri il pot con­duce spre indolenta, catre o impresie de seninatate creata de obisnuinta si de respingerea noului, catre evitarea luarii de decizii. ii place sa traiasca in pro­priul lui ritm, apreciaza adesea natura si detesta sa fie „presat” de timp

In copilarie, mica persoana de tipul mediator s-a identificat cu rolul parental de bunavointa si sustinere, uitand de nevoile personale.

Atunci cand sunt dominante trasaturile sale pozitive, mediatorul este in stare sa accepte si sa-i sprijine pe ceilalti. Cautarea pacii interioare si exterioare face din el adesea un foarte bun mediator, sigur de el, independent si implinit.

Ce conteaza pentru mediator: sa fie recunoscut ca o persoana alaturi de care se traieste usor – sa nu fie despartit de ceea ce iubeste.

Compulsiunea sa: sa evite conflictele.

Pentru el conteaza sa evite conflictele, sa fie conciliant, sa nu fie despartit de ceea ce iubeste.

– mesajele inconstiente din copilarie: „Nu e bine să te evidenţiezi.”

– fricile de baza: că vei pierde legătura cu ceilalţi, că vei fi separat

–  dorintele de baza si dereglarile lor: Dorinţa de a trăi în pace (se deteriorează în neglijenţă încăpăţânată).