EAIP (European Association for Integrative Psychotherapy) este asociatia europeana umbrela pentru psihoterapia integrativa in Europa: EWAO- European Wide Accrediting Organization.
Asociatia Europeana de Psihoterapie Integrativa (EAIP) a fost fondata in 1993. Presedintii EAIP in ordine cronologica:
– Presedinte fondator Ken Evans (Wales & Marea Britanie) 1993-1996
– Maria Gilbert (Marea Britanie) 1996-1999
– Jean Michel Fourcade (Franta) 2000-2003
– Panos Assimakis (Grecia) 2004-2008
– Jan Rademaker (Olanda) 2008 -2012
– Ken Evans 2012-2015
In 2004 Comitetul Director EAIP a creat Certificatul European in Psihoterapie Integrativa si primele certificate au fost eliberate in cadrul unei ceremonii la Londra, in martie 2006.
Filozofia EAIP
Psihoterapia integrativa imbratiseaza mai presus de orice o anumita atitudine privitor la practica psihoterapiei, afirmand importanta unei abordari unificatoare a persoanei. Ca urmare un punct esential este raspunsul adecvat si eficient in ce priveste nivelul emotional, spiritual, cognitiv, comportamental si fiziologic al persoanei. Scopul este facilitarea integrarii, astfel incat sa fie maximalizata calitatea vietii si functionarii individului in spatiul intrapsihic, interpersonal si socio-politic, luand in acelasi timp in considerare limitele personale ale individului si constrangerile externe.
In acest cadru este recunoscut faptul ca integrarea este un proces in care este nevoie de implicarea psihoterapeutilor. In consecinta se considera ca fiind importanta integrarea personala a terapeutilor. Oricum, desi centrarea asupra dezvoltarii personale a terapeutului este esentiala, exista de asemenea necesitatea implicarii in acumularea de cunostinte in domeniul psihoterapiei si a domeniilor corelate. Ca urmare, EAIP defineste ca “integrativa” orice metodologie si orientare integrativa in psihoterapie care exemplifica sau se dezvolta inspre o combinatie coerenta, principiala, teoretica, a doua sau mai multe abordari specifice, si/sau reprezinta un model de integrare de sine statator. In aceasta privinta psihoterapeutii integrativi au obligatia etica de a dialoga cu colegii de diverse orientari si de a fi informati cu privire la progresele in domeniul psihoterapiei.
O afirmatie centrala a psihoterapiei integrative este aceea ca nici o forma de psihoterapie nu este cea mai buna sau adecvata pentru toate situatiile. Psihoterapia integrativa promoveaza flexibilitatea in abordarea problemelor, subscriind de asemenea la mentinerea standardelor de excelenta in serviciul clientilor, in supervizare si procesul de formare. In consecinta, atunci cand psihoterapeutii integrativi se bazeaza pe diverse strategii, tehnici si constructe teoretice in situatia in care au de-a face cu anumite situatii, aceasta integrare nu se realizeaza intamplator, ci in maniera informata, atat la nivel de intuitie clinica, cat si la nivel de cunostinte solide si intelegere a problemelor tratate si a interventiilor aplicate.
Ca analiza finala, desi psihoterapia integrativa afirma importanta anumitor abordari sau combinatii de abordari in tratamentul diverselor probleme, prioritatea cea mai mare revine acelor factori care sunt comuni in toate psihoterapiile, si in mod special relatia terapeutica cu toate componentele sale. In ce priveste relatia terapeutica se subliniaza in primul rand mentinerea unei atitudini de respect, bunavointa, onestitate si egalitate relativ la persoana clientului, intr-o maniera care afirma integritatea si umanitatea, atat a sinelui, cat si a altora. Psihoterapia integrativa afirma importanta asigurarii unui mediu linistitor, in care cresterea si vindecarea pot avea loc intr-un spatiu intersubiectiv care a fost co-creat de client si terapeut.
(traducere in limba romana de pe site-ul EAIP: Oana Maria Popescu)
Comments are closed